Vestibul

Romanul Vestibul, 1967, scris, dupa marturisirea autorului, in numai patru saptamani, a contrariat in momentul aparitiei. Semana cu un eseu mai amplu si se caracteriza printr-un intelectualism care, cu numai cativa ani inainte, ar fi fost considerat suspect (expresie a decadentei, elitismului, indepartarii de realitate etc.) Se ridicau si probleme de ordin estetic, de genul celor discutate de Garabet Ibraileanu in cunoscutul sau studiu Creatie si analiza. Ce raport trebuie sa existe, intr-o opera literara, intre cantitatea de reprezentare propriu-zisa a realitatii si cantitatea de comentariu? In Vestibul predomina net comentariul. Pana la urma, datorita faptului ca in acei ani si critica literara, si publicul se solidarizau din principiu cu orice innoire, romanul a fost primit ca o mare realizare. Ulterior insa, pe masura trecerii timpului, s-a revenit treptat, pe neobservate la prejudecata ca un roman trebuie, totusi, sa contina personaje si intamplari si nu dizertatii pe tot felul de teme. (Alex. Ştefănescu)