Însemnări zilnice: vol. II

"Dupa ce au plecat Ghica si Mugur, a venit Iorga la mine, un Iorga foarte incantat si multumit de sine, care se intalnise cu Carol la Blaj, si care mi-a facut o vie descriere a ceremoniei. Povesteste bine si amuzat, evocand imagini clare ale tuturor scenelor traite. In general este ironic si critic, dar adeseori impresionabil ca un copil si prin toate razbate vanitatea sa personala, fiind totodata naiv ca un copil. E la un pas de a deveni un mare om, si vanitatea este cea care-l impiedica. Are o inteligenta, memorie si cunostinte iesite din comun. Este amuzant, taios, personal, original, dar si totala inteligenta pe care cu adevarat ar putea s-o atinga, nu o atinge niciodata din cauza orgoliului, care-l face tot asa de usor de condus ca pe un copil. [...]"