Pe aripile vântului, volumul 4

„S-ar putea spune ca romanul Pe aripile vantului e unul dintre documentele cele mai ilustrative ale istoriei formarii unei natiuni. Transformarea insasi a mentalitatii unui personaj, cum e Scarlett O'Hara, simbolizeaza modificarea structurii sufletesti a tuturor celor hotarati sa mearga in sensul istoriei propriei tari. E, poate, un compromis, asa cum cred Ashley si Melanie; dar, in aceasta lume a relatiilor reci si brutale pe care nordul industrial o aducea pe pamantul plantatorilor sudisti, numai Scarlett si Rhett sunt apti sa supravietuiasca. Aici sta, poate, intelesul cel mai adanc al alegoriei pe care o reprezinta acest cuplu de indragostiti. [...] S-ar cuveni sa se adauge, insa, ca romanciera urma­reste cu consecventa sa minimalizeze implicatiile sentimentale ale eroinei sale; ca povestea de dragoste dintre Rhett si Scarlett e relatata, de aceea,cateodata, nu fara o oarecare ironie. Si ca, daca anume inflexiuni sentimentale se ivesc in naratiune (altminteri atat de lucid tesuta de Margaret Mitchell), aceasta se datoreste tot faptului ca scriitoarea s-a apropiat de realitatea psiholo­gica a personajelor sale mai mult decat i-ar fi ingaduit unele premise de ordin estetic pe care si le fixase dinainte. Si, in acelasi timp, si faptului ca ea nu a putut, in pofida eforturilor evidente, sa-si depaseasca propriile sentimente, propria nazuinta spre frumusete.“ by Dan Grigorescu