Poheme

Azi dimineaţă mersul tău Azi dimineaţă mersul tău anunţa al şaptelea anotimp, nesfârşitul. Degetele tale dezlegau nodurile negre ale pământului, linişteau spaima copilărească a pietricelelor, aşezau la fereastră barda care contemplă. Câte o pasăre venea să-i dai grăunţele făgăduite înainte de a-şi începe marea migraţie inaugurală. Eu încercam să prind nedimensionalul, această stare de încredere fără regn care este iubirea noastră.