Degete mici

„Inainte de-a se chema Degete mici, romanul meu a avut alte doua titluri: unul (cam) grav, Anotimpurile gropii comune, celalalt (usor) caricatural, Dromaderul si osemintele. Nu-mi displaceau, nici nu ma incintau. Sufereau, in orice caz, de-o boala comuna: pareau sa indice sau macar sa sugereze tema cartii, centrul ei de greutate, insa o faceau in chip mincinos, puneau accentul unde nu e cazul. Exista un mormint colectiv, personajele au de-a face direct ori indirect cu oseminte fara virsta si fara identitate, dar nu primeaza planul lucrurilor palpabile, al intimplarilor imediate. M-au interesat reactiile, pozitionarile, parerile, povestile (totdeauna mai atitatoare, mai adinci) de dinaintea povestii derulate la timpul prezent. Un prieten bun mi-a spus ca Degete mici ar fi un roman politic. Alt prieten bun mi-a spus ca nici pomeneala sa fie asa ceva. Eu cred ca au dreptate.” (Filip Florian)