Apocalipsa memoriilor. Vol. II

Apocalipsa memoriilor contopeşte trei „memorii“; primele sunt cele ale unui tânăr scriitor maghiar din anii ’70, care locuieşte pentru o vreme în Berlinul de Est, unde trăieşte într-un complicat triunghi amoros cu o mare actriţă şi cu un tânăr poet german, în paralel derulându-se şi firul a încă două straturi de „memorii“, unul dintre ele aparţinând eroului principal al romanului în roman − scriitorul german Thomas Thoenissen −, în cartea la care trudeşte scriitorul maghiar în pauzele aventurii berlineze, cel de-al doilea aparţinând tânărului scriitor din roman, ce descrie perioada copilăriei petrecute în Ungaria stalinistă, şi căruia „i se dă cuvântul“ doar când ceilalţi doi trebuie să-şi întrerupă aducerile-aminte. Materialul narativ extrem de bogat este exprimat mai ales prin ceea ce s-ar putea numi poetica trupului: toate întâmplările sunt dezvăluite în câte o atingere a trupurilor, începând de la cea mai mică tresărire a mâinilor până la contopirea trupurilor de acelaşi sex. Apocalipsa memoriilor este o carte erotică, relevând toate enigmele atingerilor umane, ale relaţiilor de toate genurile; la fel ca marile romane ale secolului trecut, oferă o lectură acaparatoare, fascinantă. Dar viziunea este a prezentului. De fapt, scriind povestea eroilor săi, torturată de istoria grotesc de crudă şi de viaţa lor interioară, Péter Nádas scrie enciclopedia sentimentalo-erotică a secolului XX. Este unul dintre cele mai mari romane, de o etică exemplară, ale ultimelor decenii. Péter Nádas (n. 1942, Budapesta) este nu doar unul dintre marii scriitori de azi ai Ungariei, ci şi unul dintre cei mai mari scriitori ai Europei. Autor a peste douăzeci de volume (romane, nuvele, povestiri, eseuri, piese de teatru), traduse în toate limbile de circulație internațională, Nádas este o voce autorizată, lucidă şi fermă în viața civică a Ungariei, fiind respectat pentru argumentația europenismului său autentic chiar şi de către cei de altă părere. În vara anului 1968, când trupele Pactului de la Varşovia au invadat Cehoslovacia, Péter Nádas a reuşit să obţină concedierea din presă și s-a stabilit într-un sat de pe malul Dunării, pentru a se dedica în totalitate scrisului. În anul 1973 a început să scrie romanul Apocalipsa memoriilor, întrerupând lucrul doar de trei ori, pentru scurt timp, de-a lungul celor unsprezece ani cât a durat scrierea romanului, pentru trei piese de teatru. Cartea a apărut în anul 1986 şi, îndată după apariția ediției în limba maghiară, Neue Züricher Zeitung a scris cu entuziasm: „Acest roman este o adevărată piatră de hotar în literatura maghiară şi, probabil, în proza europeană.“ În 1992, statul maghiar i-a acordat cea mai înaltă recunoaștere națională în domeniul literaturii şi artelor, Premiul Kossuth, iar în 2007, Ordinul de Merit al Republicii Ungare; recunoașterea internaţională s-a concretizat în numeroase premii, precum: Leipziger Buchpreis zur Europäischen Verständigung, Prix du Meilleur Livre Étranger, Premiul Vilenica, Premiul Kafka ş.a. „Este cel mai mare roman al contemporaneității, una dintre marile cărţi ale secolului.“ (Susan Sontag) „Părţile care mai de care ale Europei sunt în alte şi alte faze ale trădării trinității: libertate-egalitate-fraternitate, paranteză deschisă: sau moarte, paranteză închisă. Altul e ritmul. Marele scriitor al acestui ritm este Péter Nádas.“ (Péter Esterházy) „O carte care te absoarbe iremediabil și pe care nu te mai saturi să o citești.“ (Carmen Muşat)