Disfuncția realității, vol. 3

În Disfuncţia realităţii, Peter F. Hamilton împarte omenirea în Adamişti şi Edenişti. După lungi războaie, aceştia par că au ajuns la un consens. Dar Adamiştii continuă să creadă în diverse religii (creştinism, islam), în timp ce Edeniştii doresc să transceadă aceste credinţe şi condiţia lor umană prin noi descoperiri genetice. Acţiunea romanului urmăreşte intrigi ramificate prin tot universul şi decoruri care se întind de la colibe din lemne şi sate înnoroiate, până la nave stelare inteligente şi sori nou-apăruţi. În anul 2600 omenirea a atins potenţialul său maxim de dezvoltare datorită evoluţiei ingineriei genetice, evoluţie care a permis omului să depăşească barierele naturale impuse de milenii firii sale.