Biografia foamei

Romanul este unul autobiografic, inregistrind momente din copilaria naratoarei, cu obsesiile, relatiile, gindurile si intrebarile fascinante a caror absenta din lumea adulta pare sa faca viata lipsita nu doar de inocenta, dar si de splendoare. Refacind traseul complicat al tuturor tarilor in care si-a urmat tatal, diplomat belgian si mare aventurier, autoarea schiteaza contururile geografice ale pasiunilor sale devorante. „Suprafoamea” care ii mistuie personajul, un concept dus la extrem, se rasfringe atit asupra lumii obiectuale – foamea de apa, de zahar, de spatii largi, de carti si filme, foamea viciilor de mai tirziu –, cit si asupra iubirilor, pasiunilor si repulsiilor ce nu se lasa eclipsate de incadrarea treptata in normele conventionalismului social.